De ce te uiţi la mine cu ochi străini şi goi?
Ce s-a-ntâmplat cu tine, ce s-a-ntâmplat cu noi?
Îţi spun cuvinte tandre dar nu le mai auzi
Şi nu mai vezi obrajii de lacrimi calde uzi
E mult de când pe frunte nu mi-ai mai pus cununi
Din stelele pe care vroiai să mi le-aduni
Iar mâna ta fierbinte cu degete subţiri
Prin pletele bălaie tu nu mi-o mai prefiri
Tot timpul îţi e gândul decât la o nălucă
Întoarce-te la mine şi las-o să se ducă
Nălucile-s ca roua care dispare-n zori
Şi pier aşa cum piere mireasma unei flori
De ce te uiţi la mine cu ochi străini şi goi?
Ce s-a-ntâmplat cu tine, ce s-a-ntâmplat cu noi?
Îţi spun cuvinte tandre dar nu le mai auzi
Şi nu mai vezi obrajii de lacrimi calde uzi

Eu sunt copacul tare de care te-ai ţinut
Când vânturile vieţii adesea te-au bătut
Şi vrei să schimbi copacul cu-un mac firav, plăpând,
Pe care orice boare îl scutura trecând
Nu vreau să-ţi mai vad ochii acum străini şi goi
Nu vreau să se strecoare o alta între noi
Îmi spui că n-ai puterea nici să renunţi la ea
Şi-mi spui că nici de mine să te desparţi n-ai vrea
De ce te uiţi la mine cu ochi străini şi goi?
Ce s-a-ntâmplat cu tine, ce s-a-ntâmplat cu noi?
Îţi spun cuvinte tandre dar nu le mai auzi
Şi nu mai vezi obrajii de lacrimi calde uzi
Dacă-i aşa, iubite, atunci rămâi cu bine
Cu toate c-o să-mi fie nespus de dor de tine
Dar lacrima luminii îmi va topi mâhnirea
Şi voi uita de tine, şi-ţi voi uita iubirea!