Sur, seme?, ca o piaza tacuta, vechi strajer al ?arii de sus
Cu aripa lina, clon? de o?el, strabate zarea un ?oim în vazduh.
De sus vegheaza nemarginirea, orizonturi de om nepatrunse
ÃŽn nori zabove?te furtuna sau soare, iar ochii lui vad taine ascunse.

Câ?i ani au trecut ?i câ?i s-or mai scurge peste meleaguri de vraji ?i de vis
Pamântul azi verde stropit fuse cu sânge, patat de-ai no?tri buni, pentru patrie au ucis.

?oim în vazduh, frate-naripat, du-mi amintirea departe
Sa nu mor niciodatDe cei ce m-au cunoscut, în inimi nu m-or uita
?oim voi fi ?i eu, cu tine voi zbura.

Mai rece curge acum toamna, apusurile sunt tot mai lungi ?i triste
ÃŽn co?uri trâmbe de fum se înal?a, prin vai cad copaci sub barde-ascu?ite
Se simte frigul iernii ce vine când codrul pare mort ?i-nghe?at
Un ?oim e-n vazduh, sau poate sunt eu, straja sub nouri, de nouri purtat.

?oim în vazduh, frate-naripat, du-mi amintirea departe
Sa nu mor niciodatDe cei ce m-au cunoscut, în inimi nu m-or uita
?oim voi fi ?i eu, cu tine voi zbura.